DiverseStiintaTehnologie

Fabricarea sticlei. Cum și din ce se face sticla

De mii de ani, obiectele din sticlă au intrat în uzul firesc al omului, dar asta nu înseamnă că procesul de fabricare al sticlei este unul cunoscut pe deplin publicului larg. Putem spune mai degrabă că am învățat să traim cu sticla fără a mai căuta tainele fabricării ei, chiar dacă un recipient de sticlă, o balustradă de sticlă, vaze ornamentale sau oglinzi sunt omniprezente în viața noastră de zi cu zi.

Origini difuze

Sticla - Origini difuze

Printre primele mențiuni ale sticlei fabricate de către om sunt cele refeitoare la sticla din Egipt, Mesopotamia și Siria (aproximativ 3.500 îCh), dar procedeul de fabricare a fost modificat mult de-a lungul timpului, răspunzând nevoilor vieții din fiecare perioadă.

Nu poți compara procesul de fabricare al unor panouri pentru o balustrada de sticla cu turnarea pieselor unui vitraliu, de exemplu.

Fiecare dintre acestea își are tainele sale și până și o rețeta diferită de fabricare.

Inițial, sticla fabricată în zona Orientului Mijlociu era colorată, ca urmare a ingredientelor aruncate în cuptoare de meșterii sticlari. Rolul ei era mai mult decorativ, abia în perioada Imperiului Roman ajungându-se la fabricarea unor piese din sticlă mult mai elaborate, grație tehnicii de suflare a sticlei inventată de romani. Desigur, și acestea era colorate, romanii preluând întocmai tehnica de fabricare folosită în Egipt și Siria.

Până la apariția cristalului Venețian sau a celui de Boemia urmau să mai treacă secole.

O explozie greu de stăpânit

Sticla - O explozie greu de stăpânit

Ca material de construcție, sticla a început să își revendice un rol tot mai pregnant în periioada creștinismului timpuriu, ocazie cu care s-a lansat arta vitraliilor, în special pentru a da o grandoare mai mare monumentelor de tip religios. Tehnica de fabricare includea adăugirea unor mixuri de oxizi minerali pentru crearea anumitor culori, iar turnarea se facea apoi in tipare solide dublate cu insertii de plumb pentru separarea culorilor. Cert este că tehnicile sticlarilor au dus la realizarea a mii de teste pe ingredientul de baza al sticlei: nisipul, în încercarea de a-i cunoaște reacțiile. Datorită impurităților conținute de nisip, culoarea verde este cea care este atribuită în mod normal sticlei simple fabricate în antichitate. Metode mai rafinate de a trata apoi nisipul au dus la apariția sticlei transparente, așa cum o putem vedea astăzi montată sub forma ferestrelor unei clădiri, de balustradă de sticlă sau de perete din sticlă.

La mijlocul secolului XVII, ferestreele din sticlă adăugate caselor din Vestul Europei începuseră să devină deja un lucru comun, iar consumul masiv dde sticlă a încurajat și dezvoltarea industriei și a descoperirilor științifice care o modelar în diverse moduri imaginea pe care o avem astăzi despre sticlă și obiectele din sticlă.

În mâna chimiștilor

Sticla a ajuns În mâna chimiștilor

Cele mai citite articole

Până la sfârșitul Evului Mediu, tehnica de fabricare și prelucrarea a sticlei era ceva între meșteșug artizanal și exotismul alchimiei. Odată cu epoca Iluministă însă, experimentele făcute asupra sticlei încep să aibă un stil mult mai mult bazat pe reguli științifice. Practic, mai toate tipurile de sticlă care au ajuns să intre în ultimul secol și jumătate în viața noastră, de la geamurile fumurii ale clădirilor de birouri, sticla securizată a parbrizelor de mașină sau o balustradă de sticlă, poartă semnul unor descoperiri făcute în laboratoarele chimiștilor vremii.

Spre exemplu, inventatorul francez Francois Barthelemy Alfred Royer de la Bastie și-a pus amprenta pe crearea sticlei dure în 1874 brevetând apoi procedeeul de racire imediată a sticlei, care îi și conferă rezistența necesară utilizării ei în diverse moduri. O putem regăsi în rafturile de sticlă ale mobilierului din casă sau în pereții despărțitori ai cabinelor de duș.

La fel, sticla de geam cu model a rezultat în urma trecerii foliei fierbinți de sticlă printer cilindi imprimați cu modelul dorit. Tipul acesta de fereastră poate fi ușor identificat la dormitoarele caselor și camerele de baie având darul de a asigura un  nivel de intimidate sporit în aceste zone ale casei.

Edouard Benedictus, un alt savant francez este descoperitorul sticlei laminate, după ce o eprubetă răsturnată în greșeală în laboratorul său a supraviețuit șocului grație reziduului de azotat de celuloză rămas pe pereții recipientului. În ziua de astăzi, sticla laminată este una din protecțiile folosire în general la vitrinele magazinelor de pe marile bulevarde dovedind o rezistență la impact mult mai mare decât alte tipuri de sticlă.

O industrie în expansiune

O industrie în expansiune pentru sticla

Fabricarea obiectelor din sticlă a devenit o industrie care și-a pus amprenta asupra întregi societăți umane din ultimele secole. Protecții precum o balustradă de sticlă, obiecte decorative, oglinzi sau recipient alimentare sunt zilnic întâlnite în calea fiecărui dintre noi.

Iar în multe cazuri, tot știința a dat noi utilități acestui material versatil. Spre exemplu, apariția geamurilor fumurii – o metoda care implica adaugarea unor oxizi metalici în sticla turnată – a modificat un segment important din industria alimentară, recipientele de sticlă fumurie fiind considerate mult mai sigure în păstrarea alimentelor. Un alt mod în care acest artificiu în fabricarea sticlei a fost faptul că pereții fumurii de sticlă reduc nivelul radiațiilor UV dintr-o încăpere și, în același timp, asigură și o sentiment de intimidate pentru persoanele aflate în interior.

Ca fapt divers, China, o țară care vreme de 500 de ani a preferat să mizeze pe industria porțelanului, contabilizează acum 34% din producția mondială de sticlă semn al unei industrii aflată în plină expansiune.

Sursa Foto: Pixabay

Cele mai citite articole

Lasă un răspuns

Comentariul trebuie sa contina minim 30 de cuvinte pentru a fi publicat!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *